O reședință nobiliară misterioasă: castelul Bissingen-Nippenburg din Iam (Caraș-Severin)

De-a lungul timpului, despre castelul familiei Bissingen din Iam am reușit să găsesc foarte puține informații. Dr. Bodor Antal amintea în lucrarea Temesvár és délmagyarország múltja, jelen közállapotai és turistikai leírása publicată în anul 1907 la Timișoara faptul că la Iam există castelul și parcul familiei Bissingen și, în apropierea reședinței nobiliare, rstaurantul și Mielul Alb. 

O altă informație sumară am găsit-o în revitsa Szociográfiai irodalmunk történetéből apărut în anul 2002. În articolul Udvarszállás (Dobričevo), egy jugoszláviai magyar nyelvsziget (tanulmány) scris de Mohai Margit este amintit faptul că Contele Ferdinand Bissingen-Nippenburg, descendent al unei vechi familii nobiliare de origine săsească, a primit satele Jám și Mercsina din județul Krassószörény ca donație regală în 1819. Se poate astfel deduce faptul că reședința nobiliară a fost construită după anul 1820, ea existând și în anul 1907.

Castelul Bissingen-Nippenburg din Iam în jurul anului 1910.

Ziarul Pesti Napló din Budapesta, publică în ediția din 18 aprilie 1893 anunțul decesului contelui Bissingen Nándor din cauza gripei, în castelul său din Iam. În anunț se mai arată că Bissingen Nándor petrecuse iarna la Merano (Italia), întorcându-se la Iam cu aproximativ două săptămâni înainte de deces. Contele urma să fie înmormântat în cripta familiei din Oravița. Nándor Bissingen (Kippenburg) s-a născut în data de 4 august 1820 la Pehamberg (Württemberg).

Aspect din Iam în jurul anului 1900. Se remarcă românii în port popular tradițional. De observat și șolocaturile de la ferestre dar și poarta de lemn a casei ce pare a fi un magazin.

Din lucrarea Magyar nemzetségi zsebkönyv 1. Főrangú családok (Budapesta, 1888) aflăm faptul că Bissingen Nándor Gáspár a fost cel de-al cincilea copil al lui Ferdinand Bissingen-Nippenburg. Nándor Gáspár s-a căsătorit cu Meraviglia-Crivelli la 12 martie 1853 însă căsnicia nu a durat foarte mult datorită faptului că Meraviglia a murit în 5 martie 1884, la Iam.

În afară de aceste informații, materialele cartografice oferă date exacte privind localizarea reședinței nobiliare în cadrul localității Iam. Dacă pe a Doua Ridicare Topografică Habsburgică nu apare marcat castelul, pe cea de-a Treia Ridicare Topografică Austro-Ungară (1869-1887) castelul este cartat utilizându-se toponimul Schl. de la germanul schloss (castel).

Localizarea castelului Bissingen-Nippenburg din Iam marcată pe a Treia Ridicare Topografică Austro-Ungară (1869-1887). Harta a fost preluată de aici.

Se observă faptul că reședința nobiliară este localizată în partea de nord-est a satului Iam, foarte aproape de râul Vicinic, într-o zonă mai retrasă. Alegerea acestei locații poate fi jusitificată și de faptul că familia a dorit să ridice un castel mai departe de linia de cale ferată ce făcea pe atunci legătura între Oravița și Baziaș. La vest de domeniu și aproape de castel curgea pârâul Iamului, astfel că domeniul era limitat la nord și la vest de cursuri de apă ce puteau reprezenta o amenințare.

Presupunerea mea personală este aceea că reședința nobiliară a fost graf afectată de inundațiile din anul 1912, castelul fiind puternic lovit de apele furioase care s-au scurs de pe dealuri și care au făcut cu Vicinicul să iasă din albie și să inunde totul în cale. La distrugeri a contribuit și pârâul Iamului care a inundat complet zona. 

Pe Hărțile Topografice Militare la scara de 1:25:000 realizate în anul 1975, apare în zonă marcată o magazie care, cel mai probabil, a reprezentat una din anexele domeniului nobiliar, clădire ce astăzi nu mai există. Astăzi, vechiul parc al familiei este delimitat de digul stâng al pârului Vicinic, digul drept al pârâului Iam și de drumul județean DJ573A ce asigură legătura cu satul Ciortea.

Parcul castelului Bissingen-Nippenburg în prezent (imagine satelitară din anul 2021 / Google Earth Pro)

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol.

 

© Flavius-Sebastian Ignea / 17 septembrie 2022

Între legendă și realitate: povestea castelului familiei Csávossy din Bobda

După Primul Război Mondial, regiunea istorică a Banatului a pierdut, în diferite conjuncturi, zeci de reședințe nobiliare. Adevărate bijuterii arhitecturale au ajuns o ruină sau au fost complet rase de pe suprafața pământului. Din marile castele de la Jimbolia, Neudorf sau Beodra s-a ales praful. Au rămas câteva fotografii vechi și povești ce, de-a lungul timpului, s-au transformat în legende. Un caz similar este și cel al castelului familiei Csávossy din Bobda.

Lucrările la castelul din Bobda a fost finalizate în anul 1897, deci acum 125 de ani, după cum amintește Borovszky Samu în Torontál vármegye (Magyarország vármegyéi és városai, 1912). Castelul a fost construit de Gyula Csávossy și a servit drept reședință a familiei nibiliare de Csávossy alături de castelul de la Grănicerii (Csávos), astăzi demolat.

Una din legendele țesute în jurul acestui castel este aceea că întreaga clădire a fost demolată după inundațiile din anul 1932. Acest lucru este numai în parte adevărat: în martie 1932, în Banat au avut loc o serie de inundații datorate atât precipitațiilor abundente cât și topirii zăpezilor. Ziarul Dimineața din 26 martie 1932 informa că satele Beregsăul Mare, Cenei și Bobda fuseseră inundate de apele Canalului Bega Veche. A fost afectat și castelul familiei Csávossy însă nu într-o măsură atât de mare încât să-i fie afectată integritatea și să se decidă demolarea clădirii. 

Castelul din Bobda în anul 1910. Imaginea a fost preluată din monografia comitatului Torontal, lucrare coordonată de Borovszky Samu (Torontál vármegye - Magyarország vármegyéi és városai, 1912)

Adevărul despre pierderea castelului din Bobda este însă, cu totul altul. În numărul din 13 mai 1927, deci cu cinci ani înainte de inundațiile din anul 1932, Ziarul Dimineața publică un anunț prin care cititorii sunt informați că la Bobda există un castel de vânzare ”imediat din cauza afacerilor familiare”. În anunț se mai specifică faptul că edificiul are etaj, este compus ”din 12 mari camere parchetate, cameră de baie, de servitori şi din mare subsol de locuit şi de bucătărie.” 

Mai mult decât atât, castelul din Bobda avea sistem de alimentare cu apă, beneficia de electricitate și era conectat la rețeaua de telefonie a județului. În articol se mai arată că împreună cu reședința, este vândut și parcul în stil englezesc în suprafață de 8 iugăre dar și mobilierul din castel, mobilier despre care se amintește că se afla într-o stare ”neexcepțională”.

Parcul castelului apare cartat pe a Doua Ridicare Topografică Austro-Ungară (1809-1869). Existau aliniamente de arbori de o parte și de alta a căii centrale ce făcea legătura între extremitatea estică a parcului și cea vestică. Castel urma să fie construit undeva la jumătatea distanței, spre vest. 

Parcul din Bobda cartat pe a Doua Ridicare Topografică Austro-Ungară (1809-1869) / Harta a fost preluată de aici.

Se poate concluziona că problemele de natură financiară ale familiei Csávossy au condus la vânzarea castelului, dat fiind anunțul din anul 1927 iar inundațiile din anul 1932, dacă imobilul nu a fost vândut până atunci, au contribuit în mică măsură la pierderea acestei frumoase reședințe nobiliare. În aceleași condiții, Banatul a pierdut și castelul Csitó al familiei Csekonics de lângă Jimbolia.

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol.

 

© Flavius-Sebastian Ignea / 15 septembrie 2022

A fost odată ca niciodată: castelul Endrődy-Csávossy din Ciavoș (Grănicerii)

Deși satul Grăniceii este atestat documentar din anul 1256, se cunosc puține lucruri despre secolele trecute. O certitudine o reprezintă faptul că în anul 1781 localitatea este cumpărată de Endrődy Mátyás, ulterior fiind moștenită de József Endrődy care în anul 1847 ridică aici un superb castel. 

Nu a fost mare dar nici mic și, în comparație cu alte reședințe nobiliare din Banat, castelul din Ciavoș (prefer acest nume al localității, în detrimenul toponimului actual de Grănicerii), clădirea era impunătoare. Construit pe malul stâng al râului Timiș, foarte aproape de acest mare curs de apă, castelul era înconjurat de un bogat și des parc cu o multitudine de plante și arbori, o adevărată frântură ruptă parcă din Rai.

Castelul castelul Endrődy-Csávossy după reamenajarea parcului în anul 1911

În imediata vecinătate a domeniului nobiliar exista un pod de lemn ce trecea peste râul Timiș și care făcea legătura cu Modoșul. Podul actual de beton a fost construit după anul 1975 atunci când a fost realizată și conexiunea rutieră între Deta și Cărpiniș. 

Revenind la castelul din Ciavoș, știm că edificiul a fost distrus de Armata Sovietică. Osemintele celor care se odihneau în cripta familiei Endrődy au fost aruncate în râul Timiș după ce le-au fost luate bijuteriile cu care au fost înmormântați. Cripta există și astăzi, acoperită de vegetație. Biblioteca din castel număra peste 8000 de volume, cărți rare, manuscrise, enciclopedii, atlase. Nu s-a mai păstrat nimic. Armata Soviectică a distrus tot.

În anul 1911 parcul castelului fusese reamenajat. De atunci avem și o superbă carte poștală ce surprinde o movilă artificială de pământ acoperită de rânduri de flori multicolore și în vârful căreia un pitic de grădină privește spre castel. Se remarcă și impunătoarele coloane acoperite cu iederă dar și obloanele verzi ce vara ofereau răcoare și umbră iar iarna protejau ferestrele de intemperii. Mai mult decât atât, se poate observa și un paratrăsnet pe clădire, edificiul fiind a doua cea mai înaltă construcție din Ciavoș după biserica romano-catolică.

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol.

 

© Flavius-Sebastian Ignea / 12 septembrie 2022

Castelul Rónay din Kiszombor - o atracţie turistică mai puţin cunoscută

Banatul încă mai are o serie de reşedinţe nobiliare uitate ce pot reprezenta însă o fundaţie solidă pentru ceea ce este turismul nobiliar. Practicat cu succes în ţările din Europa de vest, turismul nobiliar constă în exploatarea vechilor castele şi conace. În Banat, mai există, la un secol de la Primul Război Mondial, câteva zeci de conace care pot compune un circuit turistic tematic. 

Castelul familiei Rónay din Kiszombor înainte de Primul Război Mondial. Din păcate, parcul ce înconjura castelul a fost distrus după cel de-al Doilea Război Mondial

Un exemplu în acest sens este castelul familiei Rónay din Kiszombor, Banatul Maghiar. Reşedinţa a fost construită în jurul anului 1858 şi impresionează în special prin turnul ridicat pe trei niveluri. Din vârful acestuia se poate admira o panoramă deosebită a întregii zona de nord-vest a Banatului istoric. Szekernyés János aminteşte în monumentala lucrare "Semne evocatoare ale maghiarimii în Banat" publicată la Timişoara în anul 2013 că "în cursul secolului al XIX-lea, membrii familiei Rónay au ridicat pe teritoriul satului [Kiszombor] castele, conace, grânare şi alte clădiri gospodăreşti".

Grânarul a fost construit în anul 1853 şi a fost reabilitat de autorităţile maghiare. Tot în acea perioadă a fost construit şi conacul familiei Rónay, edificiu ce astăzi găzduieşte un apreciat restaurant în care poposesc turiştii ce doresc să descopere istoria locului şi care vor să se bucure de bucatele bucătăriei maghiare.

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol sau sursa fotografiilor. 

© Flavius-Sebastian Ignea / 13 octombrie 2021