Calea ferată Timișoara - Cruceni (Modoș) - 125 de ani de la darea în exploatare!

În data de 31 iulie 2022 s-au împlinit 125 de ani la inaugurarea liniei de cale ferată Timișoara Iosefin (Nord) - Cruceni. În anul 1897, atunci când linia fost dată în folosință, ea unea capitala Banatului cu orașul Modoș, astăzi cunoscut sub numele de Jaša Tomić. În Modoș, linia ce venea de la Timișoara se întâlnea cu linia ce făcea legătura cu un alt important oraș al Banatului, Jimbolia. Din Modoș, continua o linie ce ajungea la Becicherecul Mare (Zrenjanin), unul din cele mai mari orașe din Banat. 

Calea ferată Timișoara - Cruceni văzută în halta Cebza spre Peciul Nou (iulie 2022) / Imaginea a fost preluată de aici.

Calea ferată Timișoara - Cruceni văzută la Rudna spre stația de cale ferată din localitate (iulie 2012) / Imaginea a fost preluată de aici.

Calea ferată Timișoara - Cruceni văzută la Cruceni spre localitate (iulie 2012) / Imaginea a fost preluată de aici.

Astăzi, la nivelul toamnei anului 2022, în Modoș nu mai există niciuna din cele trei căi ferate. În acest an a fost dezmembrată linia Modoș - Seceani, singura porțiune ce încă a mai fucționat în perioada comunistă. Linia Jimbolia - Modoș a devenit istorie după Primul Război Mondial iar segmentul Cruceni - Modoș a fost scos din uz tot după cea de-a doua conflagrație mondială. A rămas în utilizare linia Timișoara - Cruceni, ca o minune și o amintire a vremurilor de glorie a căilor ferate bănățene.

Linia Timișoara - Cruceni văzută la Sânmihaiul Român spre Timișoara (iulie 2012) / Imaginea a fost preluată de aici.

Linia pornește din Timișoara și traversează Canalul Bega pe Podul Modoș, numit astfel după localitatea cu care făcea legătura. Prima oprire este în Freidorf. Clădirea gării vechi există și în prezent însă actualmente se folosește Gara Timișoara Vest, clădire construită în perioada comunistă. În trecut, aici existau o multitudine de ramificații spre platforma industrială din sud-vestul Timișoarei. Una din ramificații măsura 1,96 km lungime, trecea prin curtea Fabricii de Zahăr și ajungea la Canalul Bega, având un traseu paralel cu acesta pe o distanță de câteva sute de metri. O altă ramificație deservea abatorul.

Următoarele stații de cale ferată sunt Utvin, Sânmihaiul Român și Parța. La Peciu Nou exista o fabrică de mobilă și un depozit de cherestea ce foloseau linia de cale ferată. Urmează apoi Cebza (satul este foarte departe de haltă), Giulvăz, Rudna și Cruceni. Între Rudna și Cruceni, în trecut exista halta Feodora. De aici, în drum drept, se trecea râul Timiș printr-un vad și se ajungea la satul Fodorhaus, astăzi dispărut. De la Cruceni, linia trecea peste Canalul Timișaț și ajungea la Modoș

La 125 de ani distanță, linia este operată de Regio Călători care încă mai asigură patru perechi de trenuri pe zi, linia fiind deci destul de utilizată. 

Istorii uitate: 60 de locuitori ai Cebzei au murit în inundațiile din anul 1912

În primăvara anului 1912, Banatul a fost lovit de cele mai catastrofale inundații din istoria modernă a regiunii. Mii de case au fost distruse, zeci de mii de hectare de teren au fost acoperite de ape. Presa vremii a relatat pe larg despre această catastrofă ce a afectat multe din localitățile regiunii. 

Între acestea, drama pe care populația Cebzei a trăit-o în acele zile de primăvară se impune a fi reamintită. Am tradus în rândurile de mai jos un scurt articol apărut în 29 mai 1912 în ziarul Népszava (Vocea Poporului). De la această dramă, a rămas vorba ”ca Cebza-n `12”, ca răspuns la întrebarea ”cum te simț?/ce faci?” atunci când îți merge rău.

În satul Cebza din comitatul Torontal, râul Timiș a rupt digul stâng luni după-amiaza. Curând, apele au inundat întreg satul, ajungând în unele locuri să măsoare unul sau doi metri sau, chiar patru metri. De marți dimineața, toate legăturile cu Cebz au fost pierdute. Localitatea este înconjurată de o imensă mare de apă. S-a încercat apropierea de sat, însă fără succes. Numai acoperișurile caselor și coroanele copacilor erau vizibile deasupra apei. Autoritățile au ajuns în sat cu ajutorul bărcilor, în jurul orei 16:00. Notarul satului a declarat că totul a fost distrus. 

Funcționarul a afirmat că toate casele au fost distruse în afară de școală, biserică și casa parohială. Se estimează că au murit între 50 și 60 de persoane. La ora 17:00, trupe ale armatei din Timișoara au ajuns la Cebza cu 20 de bărci încărcate cu mâncare. Soldații i-au evacuat rând pe rând pe sinistrați. Probabil că localitatea Cebza este cea mai afectată de inundații. Și satul Petroman, aflat în vecinătatea Cebzei, a fost acoperit de ape. Douăzeci de case s-au prăbușit. Moara Rudolf din Deta a fost distrusă de ape. De asemenea, mari distrugeri au fost consemnate și în zona orașului Biserica Albă.

Népszava, 29 mai 1912

Planul localității Cebza în jurul anului 1910, înainte de inundațiile catastrofale care s-au abătut asupra localității în anul 1912. Planul face parte din a treia ridicare topografică militară a Imperiului Austro-Ungar

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol. 

© Flavius-Sebastian Ignea / 9 octombrie 2021