Astăzi, numele de Fodorháza nu mai spune, aproape nimănui, nimic. Acum un secol însă, acest nume desemna o mică așezare din pusta bănățeană. Foarte puțini mai sunt cei care știu despre existența satului și mai ales unde se afla acesta. În acest articol voi încerca, pe baza unor vechi hărți, să prezint satul și caracteristicile sale în speranța că unii dintre cititorii blogului cunosc mai multe detalii despre Fodorháza.
A Doua Ridicare Topografică Militară a Imperiului Habsburgic a avut loc între anii 1819 și 1869. Materialul cartografic rezultat ilustrează și satul Fodorháza. Așezarea era formată dintr-o singură stradă, casele fiind dispuse de o parte și de alta a acesteia. La nord, harta prezintă 12 case în partea stângă și 11 în cea dreaptă, acestea fiind despărțite de o cale de acces spre cimitirul localității. La sud, satul avea 22 de case. În total, putem afirma că la mijlocul secolului al XIX-lea, Fodorháza avea 45 de case.
 |
| Fodorháza pe A Doua Ridicare Topografică Militară a Imperiului Austro-Ungar (1819-1869) |
Strada satului avea o lungime de 970 metri însă, după cum se remarcă în harta de mai sus, satul era tangent la sud cu un drum mult mai important, cel care făcea legătura între localitățile Gad și Toager. Suprafața grădinilor era de 12 hectare în timp ce suprafața totală a satului (zona intravilană) măsura 26 hectare. Cimitirul avea o suprafață de aproape 6000 metri părtați.
Între 1869 și 1887 are loc cea de-a Treia Ridicare Topografică Militară a Imperiului Austro-Ungar, aceasta fiind realizată la scara de 1:25.000. Materialul cartografic nu oferă informații deosebite despre sat. Se păstrează toponimia anterioară maghiară. Numărul de case pare să fie mai redus. În partea de nord a cimitirului se remarcă două plantații de viță-de-vie, de unde putem deduce că populația satului producea vin. Cumulat, cele două suprafețe măsurau 6 hectare. La est de sat se remarcă altitudinea de 83 metri deasupra Mării Adriatice.
Drumul principal ce asigura legătura între Gad și Toager este mult mai pronunțat în harta anterioară. De la Fodorháza la Gad, pe acest drum, erau 2,66 km (în zona cimitirului din Gad) iar până la Toager distanța era de 4,06 km. În harta de mai sus se remarcă simbolul unui monument/troițe aflat în centru satului Fodorháza, acolo unde se desprinde mica stradă ce asigura accesul spre cimitir.
Harta administrativă a Ungariei din anul 1914 indică satul sub toponimul de Fodorház. Localitatea făcea parte din comitatul (vármegye) Torontal, plasa (járás) Modoș. În Monografia Comitatului Torontal editată în anul 1912 de Borovszky Samu, se foloseşte toponimul de Fodorház. Puţinele detalii despre sat arată că: "este un sat mic de-a lungul pârâului Jaruga. Are 45 de case şi 175 de locuitori germani care sunt de religie romano-catolică. Oficiul poștal se află în Gad iar telegraful și stația de cale ferată la Rudna. Satul datează din secolul al XIX-lea și a fost întemeiat între anii 1838 și 1840.” Din cunoştinţele mele, în trecut a existat pe calea ferată dintre Rudna şi Cruceni, punctul de oprire Feodora.
Pentru că subiectul populaţiei este unul interesant, am cercetat datele publicate de demograful maghiar Varga E. Árpád. Cercetătorul notează că la recensământul din anul 1880, populaţia satului era de 114 locuitori din care 105 erau germani. În anul 1890 s-a ajuns la 214 locuitori din care 208 erau germani. Acesta a fost cel mai mare efectiv demografic pe care l-a avut satul. În anul 1900 populația scăzuse la 202 locuitori din care 177 germani. Se remarcă faptul că germanii au început să scadă mult, dacă ne raportă la întreg efectivul demografic. Recensământul din anul 1910 indică o populație de 174 de locuitori din care 151 de germani și 17 maghiar iar datele din anul 1920 arată 155 de locuitori. În anul 1956, ultimele date statistice arată că populația așezării era de 96 de persoane, fără a fi însă indicată etnia locuitorilor. Varga E. Árpád afirmă că recensămintele din 1931 și 1940 au inclus populația satului în cea a localității Gad.
În anul 1966, s-au produs grave inundații pe râul Timiș, apele afectând și localitatea Fodorház. Treptat, populația a început să plece, astfel că, în cele din urmă, întreaga așezare a fost părăsită. Astăzi, din vechea așezare a mai rămas doar cimitirul în care crește vegetația și o urmă a străzii ce era odată delimitată de gospodăriile populației germane care a trăit în Fodorház.
Notă: informațiile demografice au fost preluate din lucrarea Erdély etnikai és felekezeti statisztikája : népszámlálási adatok 1850-2002 között / összeállította: Vol. 3: Arad, Krassó-Szörény, és Temes megye editată în anul 2011 de statisticianul maghiar Varga E. Árpád și publicată la Miercurea Ciuc de editura Pro Print. Informațiile privind istoricul așezării au fost preluate Borovszky Samu - Torontál vármegye (1912): TORONTÁL VÁRMEGYE KÖZSÉGEI - Irta Reiszig Ede dr. történetíró, a közp. szerk. biz. tagja. Kiegészítette Vende Aladár, a monográfia szerkesztője.
În text există o eroare constând în confuzia dintre LIMBA MATERNĂ ȘI ETNIE! Recensămintele ungare din Kakania, inclusiv ultimul (1910) înregistrau LIMBA MATERNĂ, NU ETNIA! Ca urmare, e incorect să-i prezentați pe locuitori ca fiind germani sau unguri, din moment ce recensământul înregistra NUMAI LIMBA MATERNĂ! Adică, e posibil și probabil ca și aceia înregistrați ca având limba maternă ungară să fi fost TOT ETNICI GERMANI! Cu atât mai mult cu cât satul a fost întemeiat de coloniști germani romano-catolici! Iar cine nu crede că NU EXISTĂ CORESPONDENȚĂ BIUNIVOCĂ ÎNTRE LIMBA MATERNĂ ȘI ETNIE, poate compara recensămintele ungare din 1900 și 1910 între ele, și pe acestea cu recensământul românesc din 1930, care înregistrează ATÂT LIMBA MATERNĂ, CÂT ȘI ETNIA! Dacă însă e greu și să compare, atunci e simplu să-și imagineze cam cum se întâmplă cu limba maternă și etnia în familiile mixte!
ReplyDelete