Ecluzele de pe Canalul Bega din Serbia: bijuterii reabilitate după un secol!

La începutul secolului al XX-lea, administraţia Austro-Ungară a început construirea unui amplu sistem de ecluze pe Canalul Bega. Prima ecluză a fost construită la vărsarea Canalului Bega în Tisa, în apropiere de Titel şi la nord de Knićanin. A doua ecluză a fost construită la Ečka. Ulterior, s-au construit următoarle patru ecluze situate în Klek, Srpski Itebej, Uivar şi Sânmihaiul Român. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu realizarea Sistemului Hidrotehnic Dunăre - Tisa - Dunăre, ecluzele de la Knićanin şi Ečka au fost scoase din uz. Funcţia lor a fost preluată de noua ecluză construită la Stajićevo.

Ecluza de la Srpski Itebej: capătul din amonte al ecluzei. Pe mal se remarcă noile porţi ce au fost montate. Se observă şi stăvilarul culcat în albia canalului, sub podul ce a fost vopsit în culoarea roşie. Fotografia a fost preluată de aici.

S-a ajuns astfel ca pe Canalul Bega să existe cinci ecluze din care, la începutul secolului al XXI-lea mai funcţionau numai trei: Stajićevo, Kelk şi Uivar. Ecluza de la Sânmihaiul Român nu mai funcţiona din anul 1988 (atunci când au debutat lucrările de modernizare) iar porţile ecluzei de la Srpski Itebej nu mai fuseseră deschise de mai bine de jumătate de secol. Prin urmare, în anul 2020, autorităţile din Serbia au demarat ample lucrări de modernizare a ecluzelor de la Klek şi Srpski Itebej. Anterior, românii reluaseră lucrările la Sânmihaiul Român.

Ecluza de la  Srpski Itebej. Fotografia a fost preluată de aici.

În timp ce lucrările de reabilitare a ecluzei de la Sânmihaiul Român sunt discutabile, partea sârbă trebuie lăudată pentru modul în care a înţeles conservarea componentelor hidromecanice şi a întregului ansamblu al ecluzelor. Dacă pe partea românescă s-a folosit beton din plin, sârbii au preferat să utilizeze cărămida aparentă galbenă originală şi piatra veche folosită la taluzarea malurilor. Mai mult decât atât, în timp ce românii au ras toată vegetaţia de pe insula de la Sânmihaiul Român (a mai rămas un singur copăcel), sârbii au păstrat arborii crescuţi de o parte şi de alta a ecluzelor. Mai mult, partea sârbă a reuşit să păstreze aproape intacte toate echipamentele hidrotehnice, acestea fiind doar curăţate de rugină şi revopsite. Astfel, cele două ecluze de la Klek şi Srpski Itebej sunt ca acum un secol.

Ecluza de la Klek. Se remarcă podul de fier construit în anul 1912 şi bazinul nordic al ecluzei compusă din două sasuri. Fotografia a fost preluată de aici.

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol sau sursa fotografiilor. 

© Flavius-Sebastian Ignea / 16 octombrie 2021