Banatul mai pierde o cale ferată: inaugurată în 1910, linia Lovrin - Nerău s-a închis în anul 2022!

La începutul Primului Război Mondial, Banatul istoric avea o rețea de cale ferată ce totaliza o lungime de aproximativ 2000 km, fiind una din cele mai dense rețele feroviare din Europa. Mai mult de două treimi din localitățile regiunii aveau stație de cale ferată, fapt ce a dus și la dezvoltarea acestora. Astăzi, după mai bine de un secol, multe din aceste linii sunt dezafectate iar stațiile de cale ferată ... ei bine, unele din acestea nu mai există, din ele rămânând, în cazuri chiar fericite, doar fundația.

Calea ferată Lovrin - Nerău văzută în august 2021 la intersecția cu drumul național DN59 spre Teremia Mare. Imaginea a fost preluată de aici.

În data de 11 decembrie 2022 a intrat în vigoare noul mers al trenurilor și, odată cu el, linia Lovrin - Nerău a fost închisă traficului de călători. Se pare că nici RegioCălători și nici CFR Călători nu au mai vrut să opereze pe această linie ce făcea legătura între Lovrin și Nerău prin Gottlob, Comloșul Mare și Teremia Mare. Astfel, patru mari localități din Banat au rămas fără transport pe cale ferată și legătură către Timișoara.

Stația de cale ferată Nerău văzută în augst 2021. Imaginea a fost preluată de aici.

Cu o lungime de 27 km, linia Lovrin - Nerău a avut o istorie interesantă cu atât mai mult cu cât, înainte de Primul Război Mondial, traseul a fost diferit. Segmentul I Nerău - Teremia Mare a fost inaugurat în 29 mai 1910, el făcând parte din linia Kikinda - Teremia Mare - Nerău. Segmentul II Comloșul Mare - Lovrin a fost dat în folosință în același an, în data de 18 octombrie. Segmentul II făcea parte din linia Kikinda - Nakovo - Lunga - Comloșul Mare - Gottlob - Lovrin. 

Calea ferată Lovrin - Nerău văzută în apropiere de Comloșul Mare dinspre de pe drumul națioonal DN59C. Imaginea a fost preluată de aici.

După Primul Război Mondial, ambele segmente au fost secționate de nouă frontieră între România și Serbia astfel că administrați românească a construit Segmentul III Comloșul Mare - Teremia Mare, asigurând astfel legătura între Nerău și Lovrin, și mai departe, cu Timișoara. Acest al treilea segment a fost dat în exploatare în data de 15 septembrie 1927. Din păcate, la finalul anului 2022, toate cele trei segemnte au fost scoase din uz. Este o certitudine că, dacă CFR Călători nu va prelua linia, în decursul a câtorva ani, din această cale ferată nu va mai rămâne decât terasamentul.

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol. 

© Flavius-Sebastian Ignea / 15 ianuarie 2023

Unde se realizau în județul Timiș producțiile record de porumb în perioada socialistă?

În anul 1974, agricultura județului Timiș era una din cele mai productive din România. Președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, a conferit atunci o serie de distincții ale R.S.R. unor unități agricole socialiste care au obținut producții agricole mari în anul respectiv. Astfel, s-a conferit titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur Secera și Ciocanul următoarelor unități agricole din Banat:

1. C.A.P. Topolovățul Mare (8114 kg boabe de porumb/hectar);
2. C.A.P. Chizătău (8062 kg boabe de porumb/hectar);
3. I.A.S. Variaș (7937 kg boabe de porumb/hectar);
4. C.A.P. Bărăteaz (7450 kg boabe de porumb/hectar);
5. C.A.P. Variaș (7420 kg boabe de porumb/hectar);
6. C.A.P. Tomnatic (7431 kg boabe de porumb/hectar);
7. C.A.P. Sânpetru Mic (7324 kg boabe de porumb/hectar);
8. C.A.P. Gottlob (7361 kg boabe de porumb/hectar);
9. C.A.P. Nerău (7265 kg boabe de porumb/hectar);
10. C.A.P. Lovrin (7139 kg boabe de porumb/hectar);
11. C.A.P. Ciarda Roșie / Timișoara (6728 kg boabe de porumb/hectar);
12. C.A.P. Uihei (6639 kg boabe de porumb/hectar);
13. C.A.P. Șandra (6620 kg boabe de porumb/hectar);
14. C.A.P. Sânpetru German (6576 kg boabe de porumb/hectar);
15. C.A.P. Gelu (6557 kg boabe de porumb/hectar);

Trebuie punctat faptul că în perioada socliastă, sistemele de irigații din județul Timiș acopereau suprafețe mari de teren. Anuarul Statistic al R.S. România din anul 1983 indica suprafața irigată din județ ca fiind de 34.049 ha. Tot în acea perioadă, la Topolovățul Mare fusese creat un nou sistem de irigații format dintr-un canal magistral ce avea o lungime de 6,78 km (foto) și care era alimentat graviațional cu apă din Canalul Bega, irigându-se astfel peste 2000 ha de teren. Se justifică, în acest caz, producția record pentru acea vreme de porumb la hectar.

Canalul de irigații de la Topolovăț (2018) văzut spre priza din Canalul Bega de pe podul de beton construit pe drumul județean DJ572 (Topolovățul Mare - Buziaș). Se remarcă faptul că malurile canalului au fost taluzate cu plăci de beton. Sursa imaginii: aici.

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol.

 

© Flavius-Sebastian Ignea / 14 septembrie 2022