Ruinarea Fabricii de Pălării din Periam după 1989

Imediat după schimbarea de regim din anul 1989, mai exact în vara anului 1990, Întreprinderea de Pălării ”Lux” din Periam aducea la cunoștința publicului faptul că în luna august urma să aibă loc o licitație în care se vor vinde diferite utilaje textile. Acest anunț scurt și neînsemnat reprezenta un semnal: debuta începutul sfârșitului pentru fabrica de pălării de la Periam. 

 

Unul din vechile corpuri de clădire ale Fabricii de Pălării ”Lux” din Periam fotografiat de Emeric Robicsek și publicat în numărul din 7 februarie 1997 al ziarului Renașterea Bănățeană, alături de un articol semnat de Stela Radu-Onu

 

La începutul lui decembrie 1990, sunt semnalate unele probleme în ceea ce privește desfacerea produselor realizate la Periam. Astfel, produsele de la Periam ”se livrează în toată țara în afară de județul Timiș, din cauză că agenții comerciali nu s-au prezentat pentru a negocia prețurile cu toate că au fost invitați de mai multe ori. Pentru a contracara această lipsă de interes oferim spre vânzare prin magazinul întreprinderii din Splaiul Nicolae Titulescu nr. 7, la prețuri foarte avantajoase, un bogat sortiment de pălării, bascuri, șepci, etc.” 

În februarie 1991 este consemnat un incendiu la grădinița fabricii de pălării din Periam, incendiu ce însă, din fericire, nu s-a soldat cu victime ci numai cu pagube materiale reduse, datorită intervenției rapide a formației de pompieri civilă din Periam. 

În septembrie 1994, fabrica din Periam se găsește pe lista societăților comerciale din județul Timiș propuse pentru privatizarea de masă. Pe aceeași listă se aflau și zeci de alte fabrici din care astăzi nu a mai rămas nimic: Fabrica de Ciorapi, Dermatina, Electrometal, Electromotor, Electrotimiș, Extraceram, Filty / Modern, Guban, Helicon / Poligrafia, Dura, Banatim, Fabrica de Apă din Buziaș și multe, multe altele.

În februarie 1995, directorul de atunci al fabricii, inginerul Ioan Spermezan, oferă un interviu celor de la Renașterea Bănățeană. Director al fabricii din anul 1984, Spermezan a fost un fin cunoscător al acestei ramuri ale industriei ușoare din România, cu atât mai mult cu cât pălării se fabricau numai la Timișoara și Periam. În 1995, fabrica din Periam producea 35.000 de produse/lună, cea mai mare parte fiind exportată. Între altele, inginerul Spermezan mai declara că:

În România, în afară de noi mai există doar Fabrica de Pălării din Timișoara. La o populație de circa 23 milioane de locuitori, câți are țara noastră, cel puțin 2,5 milioane de persoane obișnuiesc să poarte pălărie. Din păcate, acum e cam scump dopul pentru ei! Capacitatea noastră de producție este de 35 mii bucăți pe lună și este aproape de întregime acoperită de comenzi pentru export, principalii beneficiari fiind angrosiști și case de modă din Germania și Spania. Din vânzările pe anul trecut pe piața externă am încasat lunar între 70-75 mii DM; pentru acest an avem comenzi care ne vor permite să ajungem cu încasările lunare la circa 110 mii DM. Acest lucru ne va obliga să revenim cel puțin în lunile când angajații noștri nu prea sunt solicitați de lucrările agricole la două schimburi.

Directorul Fabricii de Pălării ”Lux” din Periam, ing. Ioan Spermezan, într-o fotografie realizată de Emeric Robicsek și publicată în numărul din 9 februarie 1995 al ziarului Renașterea Bănățeană alături de interviul luat de jurnalistul Ioan Dancea

În 22 decembrie 1996, fabrica de la Periam își oprește activitatea. Între altele, lipsa combustibilului este unul din motive: fabrica are nevoie de 25-30 tone/lună de combustibil iar partenerii din Arad nu l-au livrat, deși acesta a fost plătit. Mai mult, existau la acea dată pe stoc produse în valoare de 60 milioane lei, fapt ce nu justifica reluarea procesului de producție. Din păcate, o adevărată lovitură pentru fabrică a reprezentat-o încetarea contractului de export cu Germania în septembrie 1996. 

În articolul semnat de Stela Radu-Onu și publicat în Renașterea Bănățeană din data de 6 februarie 1997, conducerea de atunci a fabricii făcea și alte declarații, unele ce par astăzi amuzante și care fac referire la greutatea produselor fabricate la Periam: ”la export, nici o șansă, din moment ce cloșurile pălăriilor noastre trag dublu. Noi, mai obișnuiți cu greutățile, suportăm încă 120 grame pe cap, străinii neacceptând mai mult de 60 de grame. Și oricât ne-am strădui să reducem greutatea, este clar că nu putem să obținem performanță cu utilaje cu o vechime între 100 și 69 de ani. Există, este adevărat, și o linie tehnologică mai nouă,, pentru guler, dar și aceasta este din 1970. Singura soluție salvatoare este, cea a unui investitor străin, consideră conducerea societății. Motiv pentru care s-a depus documentația la F.P.S. pentru privatizare și se așteaptă oferta. Doar că până la ofertă, 130 de angajați nu mai au unde să muncească.”

Nicio parte din textul și fotografiile articolului nu pot fi preluate fără acordul autorului și cu citarea sursei cu link activ către articol. 

© Flavius-Sebastian Ignea / 11 iulie 2024